28 mai, miezul zilei. In centrul vechi al Bucurestiului te-ai prinde cu greu ca esti pe un platou de filmare daca nu te-ar opri bodyguarzii sau daca n-ai vedea masinile de la Castel Film. De ieri pana in 31 mai, strada Franceza devine o strada din Budapesta. Nici nu e nevoie de prea multa scenografie pentru a imagina inceputul razboiului. Casele vechi iti cad si-asa in cap. Se filmeaza „Glass House”, un film despre Holocaust finantat de insusi regizorul sau, om de afaceri american ce debuteaza astfel in cinema.
„Numai Eichmann e aici”, ne intampina Bogdan Moncea, directorul de marketing de la Castel Film. Cu alte cuvinte, azi nu sunt prezenti pe platou interpretii principali. Dar animatie e destula.
Un camion („facut de noi”, spune tot Moncea), o motocicleta (care nu prea porneste, iar intre duble e trasa si impinsa), o superba masina de epoca, decapotabila si lucioasa, zeci de figuranti transpirati, dar incredibil de cuminti sub vocea autoritara a regizorului secund sau sub reflector.
Unii sunt imbracati in haine de epoca si reprezinta oameni obisnuiti din Budapesta, dar cei mai napastuiti sunt figurantii-soldati germani care la fiecare dubla isi trag tot mai greu cizmele si mantalele dupa ei.
Nu prea arata entuziasmul unei armate de la inceputul razboiului. „Mai curand una in retragere”, spune in gluma un coleg, care sta insa, ca si noi, la umbra.
Ironia face ca Restaurantul Unguresc sa fi ramas neacoperit de reclamele unguresti, asa ca va coabita pentru cateva zile alaturi de Vasbolt – Kendy Albert, Orakereskedés si alte firme imaginare. A fost amenajata si o florarie, numai ca toate florile sunt din plastic.
Operatorul a mai lucrat cu Spielberg si Zemeckis
„Glass House” se refera la evenimente reale petrecute in Budapesta cand doi tineri evrei au avut inconstienta de a s