A fost de-ajuns ca trei romane de-ale sale – "Azazel", "Leviatan" şi "Gambit turcesc" – să ne fie oferite în traducere, şi georgianul cu pseudonim rusesc, Boris Akunin, şi-a câştigat cititori statornici în România.
În "Moartea lui Ahile", o nouă carte care îi poartă semnătura, îl reîntâlnim pe simpaticul Erast Fandorin într-o formă de zile mari. Dacă înainte era uşor abulic, visător şi cam neexperimentat în ale vieţii, acum, ajuns la 26 de ani, a devenit tot mai stăpân pe mijloacele unei investigaţii detectivistice.
După ce a trăit aventuri uimitoare în Japonia, tânărul asesor colegial, funcţionar cu împuterniciri speciale, descinde în Moscova anului 1882. Fosta capitală îl întâmpină cu un amestec bizar de contraste. Există cartiere luxoase, cu telefon şi lumină electrică, cu străzi pavate şi caleşti dichisite, dar şi mahalale sordide, sub stăpânirea borfaşilor şi criminalilor. Corupţia e în floare, însă unii rămân adepţi ai unor înalte valori morale. În această ambianţă se fură, se complotează, se ucide cu sânge rece, dar se şi apără principii ca onoarea şi cuvântul dat.
PĂŢANII. Fandorin se prezintă la guvernatorul oraşului, Vladimir Andreevici Dolgorukoi, unde face cunoştinţă cu şeful poliţiei, Evgheni Osipovici Karacentev, cu şeful Secţiei Secrete a Cancelariei Guberniale, Piotr Parmenovici Hurtinski. Toate aceste personaje din protipendadă îi vor înrâuri decisiv destinul, iar relaţiile între ei se vor dovedi complicate. Tânărul nu apucă să se dezmeticească bine din oboseala lungii călătorii care l-a readus acasă şi se pomeneşte prins în vârtejul unor păţanii incredibile. Generalul Sobolev, supranumit Ahile, erou naţional, învingătorul de la Plevna, este descoperit fără viaţă în apartamentul său de la Hotelul Dusseau. Atac de cord? Asasinat pus la cale de duşmanii patriei? Autopsia nu indică nimic suspect.
