Începutul săptămânii a fost dominat de o temă mai veche dar intens reîncălzită acum: aşa-numita situaţie explozivă dintr-un PSD care ar sta să se spargă.
Cum partidul însuşi nu oferea motive pentru asemenea concluzii, au apărut sursele binevoitoare, inclusiv un articol în Frankfurter Allgemeine Zeitung, care pare a fi scris din apropierea Dâmboviţei sau cel puţin cu ajutorul unora care lucrează în instituţii al căror nume se prescurtează cu trei litere.
Nu e pentru prima oară când se foloseşte această metodă. Mă refer la apariţia în media internaţională a unor articole publicate de fapt pentru uz intern românesc. Ele nu sunt citite de nimeni acolo, afară. Ar trebui să fii un fin cunoscător al realităţii româneşti ca să pricepi, în linii mari, despre ce e vorba. Dar textul e importat imediat de media românească şi concluzia se impune de la sine: Occidentul fierbe cu ochii la România.
Articolul din ziarul german pare scris de cineva care mai trăieşte încă la începutul anilor ’90. Sau, mă rog, de cineva care a avut "surse" aflate într-o astfel de situaţie psihologică. Să citim. "Acum, când Băsescu tocmai le-a făcut posibilă reîntoarcerea la putere, postcomuniştii se aruncă unul împotriva altuia cu o ură ce aduce mai degrabă a haite de lupi carpatini decât a intrigii complicate de palat bizantin". Acum să analizăm. Pentru autor, membrii PSD sunt şi în prezent "postcomuniştii", terminologie la care au renunţat, de mult, până şi cei mai duri adversari ai partidului. Lupii din text mă duc şi ei cu gândul la lupii din primul spot electoral realizat de PNL în 1990. Iar în întregul citat Traian Băsescu apare ca liderul senin şi puternic, care face şi desface hatâruri. Ciudat lucru. "Postcomunismul", la care face referire autorul, ar trebui să fie o problemă de moştenire, de trecut. Iar trecutul lui Traian Băsescu se cheamă, vrem nu v