Intrebarea acestui scrutin uninominal este urmatoarea: sintem un popor prost? De obicei, cind te adresezi cititorilor, orice norma deontologica spune ca nu e bine sa jignesti demnitatea si sentimentele oamenilor. In primul rind, nu ai de unde sa cunosti precis cine te citeste, ce IQ-au oamenii ori ce optiuni politice vor avea peste citeva zile, la alegeri. E foarte grav sa-i insulti plecind de la optiunile lor "politice". In ciuda premiselor, intrebarea acestui scrutin uninominal este urmatoarea: sintem un popor prost? Atentie! Nu de prosti, "doar" prost in sensul de decizie colectiva, atunci cind avem de luat "impreuna" o hotarire importanta. E, categoric, o intrebare urita. Dar noi stim la ce ne referim, nu-i asa? Sau, cel putin o parte, ne facem ca nu stim si nu vrem sa recunoastem ca o gindim. Stim ca voturile noastre sint egale ca putere. Stim ca suma optiunilor noastre, acum foarte bine identificate prin votul uninominal, ii va desemna pe politicieni pentru urmatorii patru ani. In principiu, nu mai votam abstractii, efigii, idei, ci persoane asupra carora am avut timp sa reflectam, sa cintarim, sa le evaluam credibilitatea si buna lor intentie. Asa cum ne pricepem fiecare. In functie de experienta de viata, de educatie, de planurile noastre, de propria noastra constiinta. Iar responsabilitatea ne apartine direct: cei care vor ajunge in Parlament nu vor mai fi pusi de seful de partid sus pe lista, ci cu minuta noastra. Sint dintre noi, ca noi, in nici un caz altfel. Prin urmare, daca cea mai mare parte a romanilor se declara (in sondaje) ingrijorati de coruptie si ii catalogheaza pe politicieni prin eticheta "hoti", cum se face ca Nastase, Mitrea, Seres, Miky Spaga, colectionari nu numai de tablouri, case si pusti de vinatoare, ci si de dosare penale, vor ajunge in Parlament, in cazul fostului premier cu estimari de peste 50%, fara sa stea la mila redistribuirii