Procesul prin care societatea minieră Cupru Min a fost scoasă la vânzare a suferit mai multe amânări şi există voci care susţin că au existat deficienţe majore în caietul de sarcini.
Unul dintre cele mai controversate procese de privatizare din ultimii ani s-a încheiat vineri noapte cu declaraţii care nu au făcut altceva decât să dea naştere unui şir nesfârşit de întrebări. Nici până acum nu s-a aflat cine se află în spatele firmei canadiene Roman Copper Corp., care cumpărase de la stat licenţa de exploatare pentru perimetru Roşia Poieni, unde se află concentrate 60% din resursele de cupru ale României.
Metoda prin care s-a realizat evaluarea societăţii a stârnit un adevărat scandal mediatic - au fost luate în calcul doar activele firmei, fără a se ţine cont de zăcământul în valoare de 13-14 miliarde de euro din pământ. Cert este că, la zece zile de la organizarea licitaţiei cu strigare, cele două părţi nu au reuşit să se pună de acord asupra unor aspecte esenţiale ale procesului - termenul în care vor fi livraţi banii, investiţiile de mediu şi publicarea contractului. Potrivit economistului Liviu Voinea, fondator al Grupului de Economie Aplicată, aceste clauze ar fi trebuit stabilite clar în caietul de sarcini.
Punct şi de la capăt
Procesul de privatizare trebuie reluat, iar de data aceasta va fi unul mult mai anevoios. În primul rând, pentru că autorizaţia integrată de mediu a Cupru Min a expirat la 31 decembrie 2011. „Cum poţi tu, ca stat, să vinzi un produs expirat, ilegal? Trebuie reobţinută autorizaţia înainte de a vinde, iar asta durează", spune consultantul de investiţii Ionel Blănculescu, adăugând că, în opinia sa, reluarea procesului va dura cel puţin un an.
La rândul său, Voinea susţine că se poate relua privatizarea şi fără autorizaţia de mediu, însă acest aspect va afecta puternic preţul - şi aşa mult p