Parintele Calistrat Suntem obisnuiti sa cerem permanent de la Dumnezeu sanatate. Dar nimeni nu se întreaba ce este de fapt sanatatea. Sanatatea nu este altceva decat armonia desavarsita dintre trup si suflet; în aceasta armonie se reflecta lucrarea Duhului Sfant, dumnezeiescul har. Atunci cand pacatele omului pun la încercare rabdarea lui Dumnezeu, apar bolile, privite în Sfintele Scripturi ca plagi de la Dumnezeu menite sa ajute la întoarcerea omului în sine: "Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si înaintea ta" (Luca15.18); "Cine a pacatuit el sau parintii lui" (Ioan9.2). Stim cu totii ca omul are o dubla alcatuire: o parte vazuta - omul din afara, trupesc, si o parte nevazuta - omul launtric, duhovnicesc. Prin urmare, si bolile care apar în viata omului pot fi trupesti (cu afectiuni organice sau metabolice) sau sufletesti, avand forme de manifestare psihosomatice sau dereglari produse de anumiti factori: scarba, necaz, stres, rautate si multe alte patimi ale potrivnicului blestem al învrajbirii. De aceea, trebuie sa avem mai întai grija de trup: "Am vazut trup sanatos si minte sanatoasa si am vazut trup slabanogit de post dar plin de patimi" (Sfantul Vasile cel Mare). Iar în Sfanta Scriptura ni se înfatiseaza o multitudine de afectiuni de tot felul pe care Mantuitorul le-a vindecat prin credinta: "Mare este credinta ta, fie tie cum voiesti!" (Mate15.28). Fie omul lunatic sau lepros, fie avand scurgere de sange ori mana uscata, fie suferind de orbire sau slabanogire - Dumnezeu ramane singurul care îl poate tamadui, vindecandu-i atat sufletul cat si trupul. De aceea, Il numim Doctorul Cel Mare, Doctorul trupurilor si al sufletelor, Vindecatorul. Termenul de "doctor" (avand întelesul de "medic") nu exclude nicidecum ideea de "harisma"; de altfel, Sfantul Ioan Gura de Aur îl numeste pe medic "cleste în mana lui Dumnezeu".