La fiecare sfarsit de an, in clasamentele intocmite de ministere, cluburile iesene ocupa pozitii dintre cele mai bune, semn ca au talente din abundenta. Din pacate, insa, resursele umane sunt umbrite de lipsa celor financiare. Daca pe plan local sportivii sunt de neinvins, in afara granitelor, la competitiile internationale, tinerii nostri performeri nu prea au posibilitatea de a se afirma, tocmai din pricina banilor. Lipsuri de care nu sufera numai sportivii, dar si cei ce ii indruma, antrenorii sau profesorii. Dupa ani petrecuti in salile, terenurile sau stadioanele din intreaga tara, sportivii de ieri s-au intors acasa, dornici de a-i initia si pe cei mici in tainele disciplinelor pe care le-au practicat. Cu salarii mizere sau chiar fara, dar cu un dram de nebunie si o dragoste imensa pentru sport, performerii de altadata ai sportului iesean se ocupa de grupele de copii si juniori. Si unde o pot face mai bine daca nu la CSS Unirea, un "locas" in care, daca intri, nu poti sa nu te lovesti de vedete mai mici sau mai mari din lumea sportului. Din nefericire, dupa ani petrecuti in slujba acestei activitati, majoritatea dintre antrenorii de astazi nu s-au ales decat cu hartii, diplome, fotografii din ziare sau medalii. Mai mult decat atat, traumele psihice sau fizice ii urmaresc la tot pasul, sechelele neputand fi ascunse. Ca sa nu mai vorbim de viata de familie: cupluri sudate la un moment dat fiind distruse tocmai de zilele, noptile, lunile sau chiar anii petrecuti de sportiv departe de casa. Prin cele spuse aici nu dorim sa ponegrim activitatea sportiva, dar nici pe cei care o practica, ci, din contra, pe acei care se folosesc de acesti ambasadori pentru a-si face imagine. Si ce poate reliefa mai mult si mai bine nepasarea de care se bucura sportul si practicantii lui, decat faptul ca nici un sportiv nu a beneficiat de o festivitate de retragere din activitate