În Munţii Apuseni se află cel mai impresionant fenomen carstic din Europa de Sud-Est: un abis în piatră înalt cât două catedrale, cu o apă de cleştar la bază. Sursa: Horia Călăceanu

1 /.

În inima Transilvaniei, ruptă în piatră de o forţă verticală, ogiva gotică perfectă a Cetăţilor Ponorului deschide ochiului minuni neştiute. Cetăţile sunt cel mai grandios fenomen carstic al României şi al Europei de Sud-Est: un abis în piatră înalt cât două catedrale, iar la baza celor 76 de metri, o apă de cleştar. În adâncul canionului din Ţara Moţilor, coborând 200-300 de metri, lumea s-a oprit din evoluţie, astfel că în ceea ce oamenii muntelui numesc „fund de sac“ viaţa e ca acum 10.000 de ani, în era glaciară.

Asta am găsit la faţa locului. Până acolo însă, au fost emoţii, cale lungă şi obligaţia de a învăţa ad-hoc orientare turistică. Ce ştiam de acasă era că Cetăţile Ponorului se găsesc în Padiş (partea nordică a Munţilor Bihorului din Parcul Natural Apuseni), la o altitudine de 1.100 de metri, şi că sunt vedeta acestor munţi calcaroşi.

Fără antrenament, am plecat cu inima mică şi bocanci de împrumut. Toţi cei care au auzit unde urma să ajungem spuneau că suntem de invidiat. Am înţeles abia pe urmă de ce.

30 de metri pe lanţuri

Punctul terminus al „lumii civilizate“ l-am lăsat în comuna Pietroasa, la 15 kilometri distanţă de minunăţia Apusenilor. În mijlocul comunei, o hartă turistică pictată pe o tablă mai mult ne-a încurcat. Aşa că am întrebat un bătrân care ne-a îndemnat să ţi nem cursul apei. Drumul principal care străbate Parcul Natural Apuseni, asfaltat pe primii săi kilometri, s-a făcut praf imediat ce am lăsat în urmă ultima localitate, Boga, şi am început suişul pe munte. Cu câteva sute de metri înainte de Cetăţile Ponorului, drumul ne-a lăsat într-o poiană preferată de turiştii cu cortul.

@N