Puterea de pe malurile Dâmboviței a fost din nou ofensată. Acuzațiile comisarului european pentru energie privind presupusa neguvernabilitate a României, Italiei și Bulgariei au stârnit reacții furtunoase la București. Ministrul de externe român “așteaptă explicații oficiale, publice și convingătoare”, în timp ce un europarlamentar român i-a cerut președintelui Comisiei Europene să se delimiteze de afirmațiile comisarului vinovat pentru delict de opinie. Doar premierul Ponta a reacționat retoric: “Nu știu dacă suntem chiar neguvernabili, cum spun unii. Mie mi se pare că suntem guvernabili”. Deși a avut o reacție moderată, chiar și premierul lasă o urmă de ușoară incertitudine privind guvernabilitatea totală a României, prin termeni de genul  “nu știu”, „chiar neguvernabili”, „mi se pare”. În acest plin război al declarațiilor diplomatice, Cancelaria Germaniei a simțit nevoia să se delimiteze de afirmațiile politicianului german și precizează “că nu gândește nicidecum în acești termeni despre România”. Dar oare în ce termeni gândește Cancelaria Germaniei, pentru că dacă ar fi să ne luăm după declarațiile din vara trecută ale Angelei Merkel, în plin referendum de demitere a președintelui, România nu era în nici un caz guvernabilă. Aparenta funcționare a pactului de coabitare între premier și președinte pare să le fi schimbat unor lideri europeni semnificativ percepția. Chiar așa, dincolo de declarațiile diplomatice, cât suntem de guvernabili? Și ce înseamnă guvernarea pentru clasa politică românească? Guvernabilitatea unui stat se leagă în primul rând de stabilitate, de respectarea regulilor democratice și de predictibilitate, de respectul pentru statul de drept, independența justiției și autoritatea legii. Cel puțin la asta se referea în mare parte decalogul lui Barroso, atunci când spunea că România este pe buza prăpastiei.  România este o țară normală, în care