In vremea regimului comunist, fiecare comuna avea cel putin un ceasornicar. In orase, aveai ateliere de ceasornicarie in fiecare cartier. Acum, abia daca mai gasesti una doua ceasornicarii in marile orase, iar aici lucreaza mesteri in pragul pensionarii. La Reghin, in judetul Mures, o femeie se incapataneaza insa si nu renunta la meseria pe care o practica de mai bine de 30 de ani. O cheama Maria Vaida si este mandra ca si-a dedicat viata mecanismelor delicate ale ceasurilor mecanice. "Mie intotdeauna mi-au placut, stiu eu, lucrurile mai barbatesti. si in liceu cand eram faceam practica in Targu-Mures si ma bagam la strunguri imi placea sa fac chestiile astea", isi aminteste ceasornicarita Maria Vaida, care a facut o scoala de profil la Arad, dupa care s-a stabilit la Reghin, unde a reparat in timp ceasuri fel de fel, de la cele de mana, la cele de perete sau desteptatoare.

Femeia, care a pornit sute sau poate mii de masini ale timpului, mai adauga ca meseria sa, desi o practica din ce in ce mai putini, nu este una uitata. "Nu este usoara. Este grea, sa stiti. Daca nu ai rabdare si nu ai migala nu poti face nimica", afirma Maria Vaida, care spune ca migala si rabdarea sunt in fond secretele lucrarii ceasornicarilor. Totusi, aplecata deasupra mesei sale de lucru, pe care se vad arcuri mici, mari, ceasuri de mana, pensete si rotite pe care pe vremuri le foloseam pe post de titirez, recunoaste ca, odata cu dezvoltarea tehnologiilor moderne si cu fabricarea la scara larga a ceasurilor electronice, sunt tot mai putini cei care ii trec pragul atelierului in care se poate auzi melodiosul "tic-tac" al ceasurilor clasice. "Pe vremuri statea lumea la rand jumate de ora, o ora ca sa ajunga sa ii primesc ceasul. Acuma e ceva mai slabut", povesteste Maria Vaida. La cei 50 de ani ai sai are o singura nemultumire: aceea ca fiica ei nu i-a mostenit atractia spre teh