Diferenţa dintre randamentele obligaţiunilor şi cele ale dobânzilor este de 2-3 puncte procentuale. Dinamica spectaculoasă a dobânzilor la economiile în lei nu a reuşit să devanseze, în ultimele luni, câştigurile obţinute din plasamentele în fonduri de obligaţiuni. Fondurile cu plasamente în instrumente cu venit fix au bătut de departe randamentele investiţiilor în unităţi de fond pe piaţa românească. Media randamentului anual pentru cele opt fonduri de obligaţiuni active în ultimele 12 luni a fost de 9,29%, în timp ce în cazul fondurilor de acţiuni, deprecierea unităţilor a depăşit şi 75% de la începutul lui 2008.
Iar cine a mizat în urmă cu un an pe obligaţiuni a obţinut profituri mai mari decât dacă ar fi ales să-şi plaseze economiile într-un depozit bancar: randamentul mediu la depozitele în lei la 12 luni era, în noiembrie 2007, de 6,79%.
Un ecart de 2-3 puncte procentuale între randamentele obligaţiunilor şi cele ale dobânzilor există şi în prezent.
Randamente mai mari pe termen lung
“Titlurile de stat au dobânzi de 13,5-14,5%, în timp ce pentru obligaţiuni, dobânzile sunt şi mai mari, având în vedere riscurile mai ridicate implicate. În schimb, băncile oferă 11-12% pentru depozite”, subliniază Iulian Panait, preşedintele KTD Invest.
Acest ecart se va menţine în permanenţă, apreciază consultantul de investiţii. “Această diferenţă depinde inclusiv de modul în care fondul de obligaţiuni va şti să îşi reducă costurile de funcţionare.
În plus, depinde şi de cât de activ este administratorul pe piaţă, acesta trebuind să vândă şi să cumpere la momentul oportun”, explică Panait.
Cele două-trei puncte procentuale diferenţă între câştigurile aduse de cele două alternative de plasament sunt suficient de motivante pentru investitori, consideră reprezentanţii fondurilor. În