Vă mai amintiţi de prima Zi Naţională a României Libere?

Imediat după căderea lui Ceauşescu toate lucrurile importante au devenit sintagme cu terminaţia "Liber/ă", iar numele dictatorului se scria cu literă mică, într-un dispreţ lingvistic căruia nu i-am găsit sensul. Mă rog, să zicem că era un gen de răzbunare culturală, fiindcă în euforia acelor vremuri... n-am găsit altă armă. Apoi, noii conducători au început să ne pună ordine în viaţă. Aşa a venit şi Marea Sărbătoare Naţională. În vara lui 1990, preşedintele născut din valurile Revoluţiei, Ion Iliescu, a semnat legea prin care CPUN (Parlamentul de azi) stabilea că la 23 August nu se va mai aniversa nimic, iar ziua naţională va fi 1 Decembrie. Prima sărbătoare liberă ca Zi Naţională a României a fost, deci, în 1990. Şi, evident, n-a lipsit scadalul fiindcă, pe tot parcursul anului, Puterea şi Opoziţia au dus lupte crâncene, unele soldate cu violenţe!

Liderii politici de atunci au ales ca, pe 30 noiembrie, Armata Română să defileze pe sub Arcul de Triumf, apoi, în ziua de 1 decembrie ceremonia să se desfăşoare în oraşul Alba Iulia, cetatea Marii Uniri. Cu toţii îşi căutau în trecut o legitimitate.

Îmi amintesc că, la Bucureşti, alaiul noii Puteri era format din Ion Iliescu, Petre Roman, Dan Marţian (acum decedat), Alexandru Bârlădeanu (acum decedat), Virgil Măgureanu (acum pensionar, retras din viaţa publică), generalul Victor Atanasie Stănculescu (acum închis în penitenciarul Jilava), Doru Viorel Ursu (acum avocat). Dintre liderii Opoziţiei au fost prezenţi Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu, Victor Surdu (toţi decedaţi), Radu Câmpeanu, Claudiu Iordache, reprezentanţi ai UDMR şi ai formaţiunii ardelene Vatra Românească. Atmosfera a devenit tensionată după ce discursurile reprezentanţilor Opoziţiei au fost întrerupte cu fluierături şi huiduieli. Partidul lui Iliescu şi susţinătorii lui au perceput-o ca