Am lipsit din tara citeva saptamini. N-as putea spune ca mi-a lipsit televizorul – nu mi-a lipsit, chiar as fi curioasa sa stiu daca exista pe undeva vreun hotel care sa se laude ca in pachetul promotional exista si oferta inexistentei televizorului. Mira-m-as. Dar orice este posibil. Pe fuga am si raspunsul: pe Muntele Athos nu sint televizoare, dar nici femeile nu au acces acolo. Chestia asta ma intriga o vreme – pina si dobitoacele nu puteau fi decit de sex masculin, o gaina sau magarita neavind acces pe muntele sfint al ortodoxiei –, dar acum nu mi se mai pare chiar atit de grav: am inceput sa devin mai toleranta si pot inghiti si alte ciudatenii decit cele uzuale. M-a surprins insa batalia care s-a dat in jurul dnei Norica Nicolai.

Nu ca as fi o mare admiratoare a doamnei politician, ci pentru faptul ca tocmai ea a fost supusa unui tir extrem de violent. Nu cumva si aici functioneaza optiunile „macho“ ale lumii noastre politice? Imi aduc aminte ca si Elena Udrea si Sulfina Barbu si dna Andronescu si dna Puwak au avut de infruntat nu putine atacuri joase, care, oricit de justificate politic, aveau si o componenta antifeminina. Acum citeva zile dl Geoana propunea la televizor – am vazut cu ochii mei! – ca femeile pesediste sa intre vajnic in valmasagul politic chiar in linia intii si sa lupte pe viata si pe moarte precum amazoanele. Discursul belicos al liderului PSD m-a cam intrigat, nu pentru faptul ca domnia sa se facea luntre si punte pentru promovarea femeilor, ci imi inducea ideea ca partidul dlui Iliescu nu mai are barbati de stat de oferit, asa ca arunca in lupta femeile, precum japonezii pilotii kamikaze.

Nu cumva este o strategie gresita si toata campania asta de promovare a femeilor este o gogorita pusa in slujba promovarii barbatilor? Cind o vad zi de zi pe gratioasa dna Elena Udrea cum se expune luptei corp la corp cu adver