La războiul de ţesut teze şi antiteze în PDL, dl. Paleologu lucrează cu hărnicia gospodinei care înfloreşte pe carpeta din bucătărie cugetarea memorabilă "Fripturică, cozonaci, bărbăţelului să-i faci". De puţine ori, domnul acesta luat mai mereu în băşcălie de presă, de opoziţie şi chiar de colegi scapă vreun fir în analizele sale. Îşi închipuie cineva că Traian Băsescu nu e în continuare "o pleaşcă" pentru PDL? Are cineva vreun grăunte de îndoială că PDL nu e un partid "al porumbiţelor"? În bătălia celor doi mari, dl. Paleologu a ales să fie el însuşi un porumbel al păcii, lăudându-l şi pe unul ("Boc e modest şi muncitor"), şi pe altul ("Blaga e cald, plăcut, pasionat de istorie"). Machiavelic foc, după cum se descrie, dl. Paleologu a mers pe calea de mijloc, a neutralităţii profitabile, prin urmare candidează la toate funcţiile din partid, ghidându-se după ideea că dacă nu iese pică.

Dl. Paleologu este viitorul relaxat al partidului, în evident contrast cu trecutul năpârlit reprezentat de ceilalţi doi contracandidaţi. Fumător de pipă întru asemănarea cu ilustrul său părinte, dl. Paleologu reuşeşte să fie la fel de august în postura sa ca d-ra Pippa. Cu domnii Cristian Preda şi Edmond Tălmăcean de-a stânga şi de-a dreapta, dl. Paleologu se prezintă drept reprezentantul noului val din partid, echidistant apolinic şi dionisiac.

Dar ce e val ca valul trece şi, în acest sfârşit de săptămână, unul din ceilalţi doi va ieşi preşedinte al partidului. Va veni şi dl. Băsescu: toţi pedeliştii vor sta ca Newton sub pomul copt aşteptând să le cadă pleaşca în cap şi să le aducă iluminarea. În aşteptarea momentului de graţie, dl. Tălmăcean poate va încerca nişte scheme noi, spre stimularea neuronală a sălii. La final, cetăţenii vor pleca liniştiţi la casele lor, convinşi fiind că partidul a ieşit întărit şi reformat.

În realitate, nu se va schimba nimic. Dl. Pa