Titlul se traduce prin «lupta broaştelor cu şoarecii». Şi defineşte o gâlceavă măruntă cu ridicole pretenţii de epopee. Nu mă interesează alegerea preşedintelui. Pentru prima dată subiectul mă lasă rece. Aşa ar trebui să procedeze orice om cu scaun la cap. De ce? Păi, tocmai pentru motivul care a zguduit America, Europa şi restul lumii (cu excepţia Chinei, care nu-i de pe lumea noastră): criza. Dacă în SUA alegerile au însemnat şi au desemnat un nou Mesia care să sfinţească izvorul tămăduirii capitaliste, pentru noi, europenii, dedaţi la dulceaţa raţionalistă, alegerea preşedintelui ar trebui să fie ultima grijă. Oricum, dacă nu cea de pe urmă, în niciun caz aia decisivă care face guvernul să verse hârdaie cu monedă naţională pe cap de bugetar, rugându-se la toţi dumnezeii să mai ţină şandramaua pân’ la toamnă. Nu va ţine, dar asta-i altă poveste. Vom fi toţi, absolut toţi, cu câteva excepţii neînsemnate, datori vânduţi. Exact ca beţivul care se împrumută în inconştienţa-i bahică să mai bea până dimineaţa, iar când vin zorii, descoperă că e lefter. Şi mahmur. De asta spun că prioritatea noastră ar trebui să fie buna guvernare. Însă, aşa cum explicam data trecută, nu depinde de noi! Dacă eu, unul, aş deveni, printr-o minune, personajul colectiv poporul român, nu m-aş duce la vot. Da’ deloc!
În schimb, pot să râd în voie la comédie. Pentru că, deşi în reluare, spectacolul e fermecător. Ce am văzut între 2005 şi 2006 reinterpretează acum, cu mai mult avânt, PSD. Aflat la guvernare, partidul e în opoziţie. Ce mai îmbârligătură! Să fii în fruntea bucatelor şi să te dai lebădă! Să tragi spuza pe turta ta şi nici gura să nu-ţi miroasă. Să nu faci nimic şi, în acelaşi timp, să faci totul! Să fii în două locuri deodată, ca un şaman! Să-ţi faci mendrele, dar să rămâi virgin! Câtă măiestrie interpretativă! Ce mai geniu actoricesc! Iar partenerii tăi să încerce ace
