După mai multe încercări ale preşedintelui Traian Băsescu de a-l convinge pe Victor Ponta să nu prindă în bugetul de stat pe anul 2014 majorarea accizei la benzină şi motorină - considerând-o o frână în calea relansării economice a României - şi după tot atâtea „ambâţuri” ale premierului de a nu da înapoi, „meciul” dintre cei doi a fost întrerupt aproape nedecis.

Chiriaşul din Piaţa Victoriei a făcut un mic pas înapoi, sperând că acciza majorată va fi introdusă, totuşi, de la 1 aprilie 2014, în timp ce locatarul din Dealul Cotrocenilor a lăsat de înţeles că ambiţia „imaturului” prim-ministru va căpăta valoare la Sfântu’Aşteaptă. Urmează, deci, prelungirile şi loviturile de departajare. Chiar şi cele sub centură.

Cum bugetul este cea mai importantă lege a ţării (dintr-un an sau ciclu electoral), precum şi principalul instrument al actului de guvernare, modul lui de alcătuire, atât la capitolul de venituri cât şi al celui de cheltuieli, m-a interesat întotdeauna. Mai ales că mulţi ani din viaţa profesională am fost nevoit, la o scară mai mică, desigur, să şi fac bugete, dar să le şi cheltuiesc.

În lecturile mele despre alcătuirea şi cheltuirea bugetului naţional am găsit o definiţie care se potriveşte ca o mănuşă realităţilor prezente ale României. Prin urmare, ce-i bugetul? Iată definiţia găsită în lecturi: „Sunt oameni înţelepţi ce mereu inventează dări noi, dar şi proşti care le plătesc”.

Dacă „înţelepţii” şi-au materializat an de an „invenţiile” (noile taxe şi impozite), pe „proşti” nu are cine să-i vindece de prostie, să-i apere. Să le deschidă ochii că, în anii electorali, ei sunt doar furnizori de voturi şi cotizanţi la un buget de care nu beneficiază.

A încercat preşedintele Traian Băsescu să le vină în sprijin, spunând, răspicat, că nu va promulga bugetul electoral al anului 2014. Dar, aşa cum se vede, poporul nu reacţionează când