La sfârşitul anilor 1920, reşedinţa regală de la Cotroceni, radical reamenajată de mai multe ori, devenise una dintre cele mai moderne palate din România, cu toate acestea după moartea Reginei Maria, Regele Carol al II-lea şi apoi Regele Mihai nu au mai folosit această locuinţă.

După cutremurul din 1940 au urmat o serie de consolidări ale clădirilor şi bisericii, supravegheate de arhitectul Mario Stoppa. În aprilie 1944 palatul a fost din nou avariat în urma bombardamentelor asupra Capitalei. Reparaţiile au fost realizate după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Horia Teodoru între 1945-1947. Din 1949, ansamblul arhitectural de la Cotroceni şi-a schimbat funcţiunea, devenind de la 1 mai 1950 Palatul Pionierilor, sediu al Uniunii Tineretului Muncitor.

Din 12 iulie 1991, prin hotărâre guvernamentală, vechiul palat regal împreună cu dependinţele mănăstirii cantacuzine au devenit Muzeul Naţional Cotroceni, iar aripa nou construită în anii 1980 a devenit sediul Preşedinţiei României.

CONSOLIDĂRI ŞI DEMOLĂRI

Clădirile palatului au fost consolidate atât în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, cât şi după cel din 4 martie 1977, când pe lângă măsurile de întărire a structurii, au fost restaurate şi elementele decorative prăbuşite sau avariate. În această perioadă s-a construit o nouă aripă pe latura dinspre sud a ansamblului arhitectural, fosta reşedinţă regală devenind din palat al pionierilor locuinţă de protocol.

Exteriorul şi interiorul noii aripi a păstrat acelaşi stil arhitectural. Toate aceste intervenţii desfăşurate între 1977-1987 au fost coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu. Biserica cantacuzină "Adormirea Maicii Domnului" din secolul al XVII-lea, deşi a fost consolidată în urma cutremurului din 1977, a fost demolată în iunie 1984. Anterior atât pictura realizată de Pârvu Mutu, cât şi obiectele