Exista inca voci (e drept ca tot mai stridente) care sustin, in pofida tuturor evidentelor, ca nimic valoros, durabil, reprezentativ nu s-a creat la noi in timpul comunismului. Patruzeci de ani si Exista inca voci (e drept ca tot mai stridente) care sustin, in pofida tuturor evidentelor, ca nimic valoros, durabil, reprezentativ nu s-a creat la noi in timpul comunismului. Patruzeci de ani si cateva generatii de creatori (de la "albatrosistul" Geo Dumitrescu la "nouazecistul" Cristian Popescu) sunt facuti tabula rasa, intreaga literatura postbelica fiind echivalata, aiuritor, cu o Siberie spirituala ori - la cealalta extrema termica - un desert dezolant. Nimic mai fals. S-au scris, inainte de 1989, carti fundamentale, care nu au legitimat catusi de putin regimul totalitar, ci au oferit cititorilor o imagine profunda si nuantata a literaturii insesi. La rigoare, o pagina de carte poate fi si un manifest politic, o pledoarie civica, un element de fortificare a constiintelor prin denuntarea imposturii oficiale si decupajul exact al adevarului istoric si moral. E bine ca artistul sa fie si un bun cetatean; dar nu e obligatoriu. O opera cu majuscula merge de la sine impotriva unui regim politic funest cu care a fost obligata sa se suprapuna. Iar rezistenta prin cultura nu e o gogorita, cum afirma vitejii de dupa razboi, ci o forma plurala de a nu ceda conjuncturii, o lupta adesea extenuanta cu cenzura si activul de Partid pentru a pastra intact miezul fierbinte al literaturii. Dovada palpabila a acestei rezistente estetice o constituie reeditarile succesive ale unor carti scrise cu decenii in urma, dar pe care praful timpului si al uitarii nu s-a depus. Lumea in doua zile, romanul lui George Balaita, se prezinta, acum, la a saptea editie (cu o postfata de Ileana Malancioiu, Editura Polirom, 2004) si la o noua provocare adresata cititorilor. Celor mai tineri dintre ei, afl