Aţi auzit de acţiunea "Salvaţi Vama Veche"? Dar de fundaţia cu acelaşi nume? În fond, poate că asta nici nu are prea mare importanţă pentru ceea ce vreau să vă povestesc, căci nu despre SVV ca atare va fi vorba, ci despre folclorul născut în jurul ei. Căci acolo, la Vama Veche, pe plajă, în cîrciumi şi în case, toată lumea are o părere. Chiar şi cei, nu puţini la număr, care declară că nu ştiu despre ce este vorba, dar au totuşi o părere foarte precisă în această privinţă. Iată deci, pentru informaţia dumneavoastră, o mostră de percepţie socială multilateral dezvoltată, adică, mai precis, repertoriul de convingeri cules de o grupă de studenţi vrednici de la vreo sută de persoane binevoitoare din zonă şi grupat apoi pe următoarele leitmotive: * atitudine generic favorabilă : "vor să salveze...", zic cei întrebaţi şi enumeră apoi: "de manelişti", "de noile construcţii", "de toate kitsch-urile astea", "să nu se transforme în staţiune", "spiritul Vămii", "căluţii de mare", etc. * proiect-paravan: "salvatul este un pretext pentru concert", "Mircea Toma şi-a tras fonduri", "în spate sînt vechii întreprinzători, care vor să se apere de noii veniţi", "au salvat V.V. chemînd 35.000 de oameni! Nu ştiu dacă au avut alt interes în afară de hai să...", "este un proiect menit să scoată nişte bani cumva, eventual un eveniment publicitar bine făcut" etc. * înfrîngere: "de fapt, au reuşit ceilalţi, banii primează!" etc. * acţiune utopică : "utopic, ca idee e bună, dar nu poţi să spui tu cum să nu vină...", "mişcarea e inutilă", "vor să facă ceva care mie mi se pare imposibil", "ar fi bine să fie lăsată Vama aşa cum este, dar e imposibil" etc. În unele cazuri, caracterul utopic (de nerealizat) al acţiunii este legat (şi) de faptul că promotorii acesteia nu sînt cei potriviţi, cei care să ştie ce şi cum să facă: "le lipseşte probabil un Băsescu" - vine unul cu soluţia. * "e supe