Am avut recent prilejul, alături de câţiva alţi colegi de breaslă, să particip la o întâlnire amicală, informală, cu Excelenţa Sa Eldar Hasanov, ambasadorul Azerbaidjanului în România. Nu era prima întâlnire de acest fel, dar ea venea în urma unor intense contacte diplomatice şi la nivel înalt, între cele două ţări, ale căror consecinţe se vor vedea, cu siguranţă, în etapa următoare. Şi nu este vorba doar de Nabucco, mult discutata conductă care ar urma să unească pe traseul său cele două ţări, şi despre care ambasadorul are o fermă convingere că se va realiza, mai devreme chiar decât ne închipuim, dar şi despre afinităţile culturale care s-au materializat în ultima vreme într-o serie de iniţiative valoroase şi pentru care prietenii noştri de la Marea Caspică depun eforturi notabile.

Aflat la post încă din 2001, dl Hasanov a avut prilejul nu doar să cunoască mai bine decât alţii România, dar să-şi şi facă aici mulţi prieteni. Indiferent de culoarea politică - dacă au aşa ceva - prietenii săi sunt în primul rând români, naţiune pentru care manifestă şi o preţuire pe care de multe ori nu suntem în stare noi înşine să ne-o acordăm. Dincolo de faptul că România a fost, după Turcia, ce-a de-a doua ţară care a recunoscut independenţa Azerbaidjanului, după desprinderea sa de Uniunea Sovietică, sunt o serie de alte poziţii şi orientări comune care fac ca între cele două ţări să fie o comunicare de excepţie. „Ce admir eu cel mai mult la voi, românii, este climatul democratic şi stabilitatea socială şi politică. Aţi trecut prin momente dificile, după eliberarea de totalitarism, dar aţi făcut-o în mod firesc. În România este, după părerea mea, o democraţie reală, care prilejuieşte opinii diverse, fără ca acest lucru să se traducă prin extremism. Dealtfel, violenţa şi extremismul par să fie cu totul străine poporului dv şi asta face ca România să fie o ţară sigură şi în ca