Când un om face o paralizie facială, cea mai simplă dintre explicaţiile din public este "l-a tras curentul". Supusă la vot, această afirmaţie ar lua probabil peste 80% din votul popular. Viruşii sau un accident vascular cerebral, adică adevăraţii vinovaţi potenţiali, ar trebui să se mulţumească cu veşnicul procentaj al UDMR: sub 10%!
Asta e marea problemă cu adevărul pus la vot: nu vei valida altceva decât legende. Adevărul va fi înfrânt de gura lumii. Realitatea va pierde orice referendum. Pentru că nouă ne place să votăm povestea, nu cifrele. Visul, nu experimentul. Emoţia, nu adevărul.
Nu poţi să recurgi la popor ca să afli dacă teoria corzilor e corectă, de exemplu. Pentru că poporul va crede că te referi la fetele de pe centură.
Nu poţi te întorci la popor ca să afli leacul cancerului, data următoarei eclipse sau cea mai bună soluţie de ieşire din criza economică.
Nu poţi să recurgi la popor nici măcar dacă vrei să afli cât e ceasul. Pentru că fiecare are ceasul lui: unul a rămas în 1955, altul e cu mult înainte, în 2020.
Tocmai de aceea, e bine să nu-i punem poporului întrebări grele. E suficient că, o dată la patru ani, e nevoit să decidă care e mai puţin ticălos dintre tipii pe care şi-i alege de şefi. Pe baza culorii cravatei.
După acest principiu, domnul Puiu Haşotti (ministru al culturii) a decis că nu poate lasă faptele să se pună în calea unei credinţe populare. Că nu ne poate strica frumuseţe de carte de vizită naţională daco-romană cu un paşaport de neam prost, turcesc. De-aia a interzis analizele ADN făcute pe rămăşiţele Basarabilor. Dacă nu-s de-ai noştri? Dacă ne-am început istoria aşa cum, iată, ne-o terminăm, sub management de expaţi?
Toată povestea asta sună mai degrabă a despotism din Kazahstan, nu a ştiinţă europeană. Ungurii şi-au expertizat şi ei mormintele principilor pres