"Foametea pare a fi ultima si cea mai teribila resursa a naturii. Puterea populatiei covirseste intr-atit puterea pamintului de a produce mijloacele de subzistenta necesare omului, incit moartea prematura trebuie sa viziteze sub o forma sau alta rasa umana". A sosit timpul sa parasim teoriile lui Adam Smith si sa ne mutam centrul de analiza pe un alt mare ginditor-demograf si economist din perioada marii Revolutii industriale engleze. Este vorba despre Thomas Robert Malthus (1766-1834), primul profesor de economie politica din Anglia sau primul economist profesionist important (in ciuda rangurilor sale ecleziastice). A fost considerat chiar primul punk-ist din istorie, prin faptul ca isi pudra parul cu o pulbere roz si nu alb, asa cum era tipic. A fost infatisat drept cea mai pesimista persoana de la inceputul secolului al XIX-lea, prin prisma ecoului si recomandarilor teoriei sale puritane in materie de demografie. De asemenea, de la simpli copii pina la Coleridge, marele Byron si chiar Marx, cu totii l-au luat in deridere si l-au judecat pentru fatalismul si utopia convingerilor sale. Acesta este (re)cunoscut si in zilele noastre in special pentru faimoasa si socanta teorie aparuta in lucrarea din 1798, "Eseu asupra principiului populatiei asa cum afecteaza acesta imbunatatirea viitoare a societatii, cu remarci asupra speculatiilor d-lui Godwin, d-lui Condorcet si ale altor scriitori", care sugera ca populatia creste in progresie geometrica (2, 4, 8, 16, 32, 64..., adica multiplicarea continua cu un numar constant), iar resursele de alimente, necesare subzistentei, doar in progresie aritmetica (1, 2, 3, 4, 5, 6..., adica doar adaugarea unei constante). Din acest motiv, afirma Malthus, va veni un moment cind resursele nu vor mai fi suficiente pentru a sustine intreaga populatie, iar toate sperantele umane pentru dobindirea fericirii sociale se vor fi spulberat. De a