Căderea ultimului guvern băsist, asta în condițiile în care guvernul Ponta nu va deveni și el băsist (am tras un semnal de alarmă în acest sens!), s-a petrecut prin sprijinul decisiv al grupării conduse de Gabriel Oprea. Gruparea se desprinsese, în urma unor frecușuri interne, știute și neștiute, din PSD. A spus-o de câteva ori, atrăgându-și înjurături, inclusiv de la câțiva prieteni ai mei, Mugur Ciuvică. Am gândit și eu la fel. Oprea l-a ajutat, împreună cu alții, pe Băsescu, în multele lui construcții diabolice și machiavelice. I-a dat însă și cea mai dură lovitură. Băsescu a fost dat afară din Palatul Victoria nu de Ponta, ci – asta e, trebuie s-o recunoaștem – de Gabriel Oprea. Și-a scos cu vârf și îndesat păcatele. Care-s ele?  A mângâiat-o pe zulufi pe Elena Udrea. Nu e singurul căzut în mrejele fostei brunete din Buzău, devenită blonda națională. Au făcut și afaceri împreună? Cu siguranță. I-a uns pe toți servitorii lui Băsescu colonei? I-a uns. Peste toate astea, „generalul de carton”, cum îl poreclesc unii, a întors armele într-un moment decisiv, scurtând războiul cu multe luni sau ani. Nu-s mulți în stare să stea în bătaia puștii și armelor murdare utilizate de arendașul din Deal. În rest, Oprea e ca mulți dintre politicienii de pe Dâmbovița, nici mai bun, dar nici mai rău. Păcatele lui sunt mai vizibile ținând mai degrabă de arta spectacolului, cum ar fi acel laudatio adus Nuțicii din Pleșcoi, într-o întrecere cot la cot cu Baconschi, care se abținea cu greu să nu sară pe biata femeie și cu un primar din Măgurele-Prahova care își chinuia somnul cu poza ispititoare a preferatei Cotrocenilor sub pernă.

Ponta, care îi e și cumătru, îi dă generalului, ca recompensă și în baza unei înțelegeri politice, o funcție onorifică în Guvern. De vicepremier fără portofoliu. E dreptul și obligația lui. Acea înțelegere trebuie respectată. Noi am mai avut un gen