Duminică, 17 iulie 2011, a avut loc la Mogoșoaia vernisajul expoziției colective Plecare/ Departure, rezultată în urma taberei internaționale de creație organizate de Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești“. Artiștii–francezi, spanioli și români, unii dintre aceștia din diaspora – sînt, în ordinea în care apar pe afiș (realizat în interiorul grupului): Marie Chamat, Anne Tranchand, Thierry Cauwet, Pascal Valu, Pablo Casado, Christian Paraschiv, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Matei Lăzărescu, Petru Lucaci, Bogdan Vlăduță și Carmen Cretzu. Expoziția, organizată în Casa cu cerdac (din ansamblul „Palatelor“), va fi deschisă pînă pe 30 iulie. Proiectul acestei tabere și al expoziției îi aparține lui Christian Paraschiv și a fost gîndit, pas cu pas, începînd din 2009. Artistul, pe care l-am avut invitat în paginile noastre la începutul anului într-un amplu interviu, trăiește la Paris din 1986. Plecarea sa, echivalentă în acei ani cu o fugă, a adus cu ea eliberarea relativă, dar există și un preț greu pe care îl are de plătit orice emigrant, chiar dacă în cazul acesta stabilirea într-o țară democrată a însemnat împlinirea profesională și recunoașterea internațională. În anii ’80, numeroși intelectuali români aveau viziuni de centru-dreapta, în timp ce boema Franței simpatiza cu acea stîngă pe care o cunoștea și o înțelegea. Astfel s-ar putea explica succesul relativ al secerei și ciocanului devenite icon în creația lui Paraschiv, care nu le pictase și nu le-ar fi pictat niciodată în România și pe care avea să le realizeze, nu fără umor, pe cele mai diverse și surprinzătoare materiale, inclusiv pe biscuiți. Plecarea a însemnat desprindere, fugă, emigrare, despărțire, spațiu de străbătut, un nou început, dar ar fi putut fi echivalentă și cu pierderea sau cu moartea. Acestea sînt gîndurile care l-au animat pe Christian Paraschiv să revină asupra subiectului iden