Se întîmplă în ultimul timp ca în teatru să nu ai ocazia, prea des, a unor bucurii, a unor momente în care întîlnirea creator-receptor să se producă în mod real. O sumedenie de lucruri minore sau paralele încearcă într-un fel artificial să umple acest gol. Întîmplarea teatrală poate avea loc oriunde. Reamintesc pe scurt ce spuneam în ultima cronică. Mă ţin de cuvînt povestind despre un alt moment de bucurie teatrală. Am să vorbesc aşadar despre cea de la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov cu spectacolul Cerere în căsătorie de Cehov în regia tînărului Claudiu Goga. Teatrul din Braşov este un loc atipic în peisajul teatral. Oraşul are o structură ciudată, mai degrabă cu o componentă muncitorească ce nu gustă această zonă artistică. De aceea, în ultima vreme, rar am văzut sălile pline, chiar şi la premierele oficiale. Întristător, mai ales pentru cei de pe scenă. Şi cu toate acestea, la Braşov lucrează unii dintre cei mai importanţi profesionişti ai artei actorului, care îşi înfrînează sistematic dezamăgirea faţă de un public puţin cunoscător şi doritor de teatru. Ei se pregătesc pentru fiecare rol la fel de serios şi joacă de parcă ar fi să spunem la Comedia Franceză, în faţa a mii de spectatori înrobiţi de teatru. În Bucureşti, adeseori, îi auzi pe unii actori - mediocri - lamentîndu-se, discutînd precipitat şi arogant despre public şi mai ştiu eu ce, tocmai cînd sălile se umplu în mod generos. La Braşov, tînăra generaţie are ce învăţa, are cum afla ce înseamnă pasiunea, dăruirea, sacrificiul pentru că acolo joacă Mircea Andreescu, Costache Babii, sau Săndulescu, Virginia Itta Marcu. Mai mult decît atît la Braşov se învaţă mereu, se îndepărtează manierismele, se şterge praful de pe instrumentele artei actorului. Despre toate acestea, Claudiu Goga a aflat cîte ceva din şcoală, fiind student la clasa profesorului Valeriu Moisescu care l-a îndrumat pentru exame