Presa noastra mai mult decat libera a reprodus pe spatii largi confesiunea numitului Ioan Paun din dosarul Adrian Nastase. Patronii presei noastre sunt, in marea lor majoritate, niste carnatari damboviteni, carora le tremura turul pantalonilor de lux ca ar putea intra pe mainile de otelar ale Monicai Macovei si pe cele de fata mare ale lui Daniel Morar.

Slujbasii carnatarilor nu stau nici ei mai bine cu pantalonii (din stofa mai saracuta) la gandul ca Jupanul - si asa nemultumit ca nu-i da satisfactii depline starletei descinse din vagaunile Moldovei - s-ar putea incrunta si le-ar lua cozonacul din fata. Numai asa se explica absenta presei noastre libere si independente de la misiunea de esenta a scrisului: vegherea ca moravurile sa nu se imputa. Daca n-ar fi asa, ar fi trebuit sa se gaseasca unul, macar unul, din cohorta de procurori morali cotidieni care sa fi observat anomalia numita Ioan Paun. Prin 2002, Ioan Paun era consul general la Hong Kong. In Republica Populara Chineza soseste Dana Nastase, sotia primului-ministru al Romaniei. Numai cine e prost sau ticalos nu-si poate inchipui ce s-a intamplat in personalitatea domnului consul general.

S-a intamplat o mare temperatura de nivelul celei atinse de damele care zic la tv, dupa miezul noptii: Suna-ma cat sunt fierbinte. Sosirea Danei Nastase era un fericit prilej de gudurare cu clabuci. In stilul deja binecunoscut al slujbasilor de la ambasadele noastre din strainatate, gata sa se dea peste cap pentru a-i face pe plac Domnului sau Doamnei de ale carui sau ale carei hachite depinde mentinerea in post sau chiar avansarea sa. Dana Nastase voia sa cumpere o multime de lucruri din China. Sarut manusitele, ma ocup eu de toate! - s-a plecat pana la pamant consulul nostru. Si - asa cum dezvaluie insasi confesiunea sa din Rechizitoriu - s-a facut luntre si punte pentru a fi cat mai util doamnei prim-ministru