Cu filmul După dealuri, Cristian Mungiu a confirmat la Cannes prin două premii importante, pentru scenariu şi pentru cea mai bună interpretare feminină, premiu care a revenit actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur. Scenariul filmului scris de Cristian Mungiu a pornit de la cele două cărţi scrise de Tatiana Niculescu-Bran, Spovedanie la Tanacu (2006) şi Cartea judecătorilor (2008) la rândul ei inspirată de un fapt divers care a fost intens exploatat mediatic, un caz de exorcism care a sfârşit tragic la Mânăstirea Tanacu. Regizorul a insistat însă, în repetate rânduri, că problematizarea pe care filmul său o propune depăşeşte cadrul anecdotic, că nu a urmărit să transcrie evenimentele care au avut loc la Tanacu, ci să reflecteze în marginea lor la dimensiunea umană a angajamentelor existenţiale. Revenirea lui Mungiu are o semnifcaţie mai amplă atât pentru el, cât şi pentru Noul Cinematograf Român. După Palme d’Orul din 2007, aşteptările în cazul său erau foarte mari, şi o serie de voci opinau că regizorul român nu va face faţă presiunii psihologice, că nu mai are suflul pentru un film de talia lui 4,3,2. De altfel, şi noul său film a devenit obiect de controversă cu contestari virulenţi şi admiratori entuziaşti, ceea ce este un semn că filmul posedă forţa artistică pentru a lansa din nou o dezbatere. A existat o perioadă de respiraţie, de detensionare, cu proiectul de grup, Amintiri din Epoca de Aur în 2009, în care regizorul a oferit cu generozitate ocazia unor colegi mai puţin cunoscuţi să îşi dezvolte propriile proiecte, în acelaşi timp definitivând proiectul unei trilogii început cu Occident (2002) şi continuat cu 4,3,2. Părea că regizorul vrea să se ascundă în mijlocul acestui grup, unde nimeni nu semna propriul film. Revenirea lui Mungiu confirmă nu doar pentru regizor, ci şi pentru ceilalţi regizori români faptul că acest Nou Cinematograf Românesc are lon