Folosite cu cap, regimurile fiscale ale altor ţări pot reduce povara fiscală a firmelor româneşti cu procente bune. Altfel, un offshore devine piatră de moară.
Firmele înfiinţate de către români în ţări cu fiscalitate redusă sunt din ce în ce mai mult instrumente eficiente folosite de întreprinzătorii români pentru optimizarea fiscală a afacerii lor şi diminuarea taxelor plătite statului.
Recent, americanii au fost scandalizaţi să afle că una dintre marile lor corporaţii, General Electric, a nu a plătit deloc taxe în SUA anul trecut prin mecanisme ce includeau şi transferul profiturilor în zone de fiscalitate redusă. Jurisdicţiile convenabile sunt folosite de majoritatea multinaţionalelor din lume, dar şi de întreprinzătorii mai mici. „În ultimii ani înregistrăm o creştere anuală de 10% a numărului celor interesaţi de regimul offshore-urilor", spune Răzvan Pasculescu, avocat specializat în înfiinţarea de firme în Cipru, una dintre ţările europene cu cele mai avantajoase regimuri fiscale.
Sunt Cipru şi Elveţia cu adevărat offshore-uri?
Din eroare se consideră că ţări precum Cipru, Elveţia sau Luxembourg ar fi offshore-uri, spune avocatul Gabriel Biriş, de la firma Biriş&Goran. Firmele înfiinţate în aceste ţări însă trebuie să ţină o contabilitate după standarde internaţionale, asemenea celor din România şi există şi tratate de evitare a dublei impuneri semnate cu aceste ţări de către noi, ceea ce le scoate din categoria paradisurilor fiscale. Ele rămân însă atractive ca urmare a stabilităţii legislative din ţările în cauză, taxelor mici, flexibilităţii inspectorilor fiscali, existenţei unei multitudini de tratate de evitare a dublei impuneri. Astfel de tratate (România a semnat aproximativ 90 de astfel de înţelegeri) prevăd locul unde se impozitează şi nivelul taxării dintr-un stat al nerezidenţilor ce sunt rezidenţi ai altui stat, p