Gasim in blog-ul Ruxandrei Cesereanu candoare, dar si luciditate, inocenta bovarica, dar si hipercunoastere de sine, intertextualitate, dar si spontaneitate nastrusnica. E un univers al contrariilor si al exacerbarilor, care, deopotriva, te atrage in mrejele lui adormitoare, dar te si violenteaza cu energie excitabilizanta. in orice sens, totul pare un exces caruia ba vrei sa-i pui punct, ba vrei sa nu se mai termine. Receptia e, in acest caz, pe masura creatiei.

Metamorfoze de basm, accente de utopie neagra, grotesti si burlesti, imaginar medieval, de fantasy adecvat timpurilor noastre in continut, rasfat, orgoliu si afectare in stil.

Blog-ul Mesmeea este un traseu al initierii pe care il parcurge autoarea (o initiere paradoxala, fara finalizare si fara iesire din labirint, caci autoarea pare ca nu-si doreste asta), dar si cititorul, momit in jocul seherezadian al povestilor. Feericul gratios si rafinat intra intr-o „logica“ deliranta, nu alta decit cea a creatiei, dar uneori pretiozitatea strica bruma de firesc al scrisului ei. Foarte multe elemente livresti, chiar atunci cind intentia este de explorare copilareasca a feminitatii, broderie culturala redundanta, astfel incit podoabele sale par ca vin dintr-un baroc inaccesibil vremurilor contemporane.

Dar, cu toate acestea, blog-ul este un spectacol de decoratiuni animate, care mai de care mai rafinate si mai imbietoare, pe care ti-ai dori sa le poti mirosi, pipai, auzi. Iesind din strinsoarea tentaculelor scriitoricesti cu care-si infasoara cititorii (nu fara senzatia de sufocare), nu ai decit un mare regret: tot in strinsoare iti era mai bine, acea strinsoare feminina a scriitoarei, uneori materna, alteori pedanta, alteori pradalnica. E la mijloc o imaginatie anarhica, misterioasa si adesea nechibzuita (autoarei nu-i place sa se cenzureze), asortata cu simtul miracolului sau cu de