Lansarea primului număr al revistei “Eroii rezistenţei anticomuniste” (ERA), găzduită ieri, de Sala Oglinzilor din Palatul Culturii, s-a constituit într-o adevărată lecţie de istorie predată de cei care în anii 50-60 trăiau drama terorii comuniste. Printre aceştia a fost şi Nistor Man, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Mureş, şi vicepreşedintele la nivel naţional al asociaţiei. „Mi-am început activitatea anticomunistă la 17 ani, şi la 18 ani am fost arestat, în 1948. Condamnarea a fost de cinci ani, dar am executat șapte. După trei ani de libertate a mai fost arestat încă o dată, condamnat la 23 de ani din care am executat șase fiind eliberat în 1964. Colonelul de securitate care m-a eliberat a spus că vă eliberează tovarăşul Gheorghiu Dej. În vremea lui Gheorghiu Dej a fost teroarea cea mai mare, atunci a fost comunismul adevărat, comunismul stalinist”, a precizat NistorMan. „Nu ştiau decât să bată, să aresteze, să ameninţe” Au urmat mărturii impresionante despre perioada detenţiei, despre îndurările la care a fost supus, demnitatea şi onoarea fiindu-i principalul ajutor să treacă peste toate chinurile îndurate în puşcăriile comuniste. „În închisoare nu au fost doar victimele, au fost luptătorii împotriva comunismului. Niciodată nu am spus că fac închisoare degeaba, niciodataă nu m-am plâns. Am făcut-o cu demnitate, onoare, optimism, cu încredere, cu bunăvoinţă faţă de cel din jurul nostru şi chiar cu iertare. Iertarea este totul, fără ea nimic nu se câştigă. Cei care reprezentau acest sismte de teroare nu ştiau ce înseamnă iertarea, ei nu ştiau decât biruinţa cu orice efort şi cu orice preţ. Ei nu ştiau decât să bată, să aresteze, să ameninţe, să pună ochelarii negrii arestaţilor. Indimidarea şi teroarea erau armele lor. Îmi amintesc de a doua mea arestare, eram la Sibiu, student fiind, când am cunoscut această teroare a intimidării, prin