OBIECTIV DE MÂNDRIE NAŢIONALĂ SAU "KITSCH MEGALOMANIC"?
După cutremurul din 1977, Ceauşescu a ordonat "reconstruirea" Bucureştiului ca un nou oraş, aşa că începând cu 1978 a avut loc un concurs la nivel naţional în acest scop. După aproape patru ani, tânăra arhitectă de numai 28 de ani Anca Petrescu a câştigat postul de arhitect-şef al celui mai controversat proiect construit până acum în România.
AMPLASARE
Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în centrul Bucureştiului, pe Dealul Arsenalului, încadrată de Strada Izvor la V şi NV, Bulevardul Naţiunile Unite spre N, Bulevardul Libertăţii la E şi Calea 13 Septembrie la S. Aceasta se află la zece minute distanţă de Piaţa Unirii şi la 20 de minute de Gara de Nord. Dealul pe care a fost construit Palatul Parlamentului este, în general, o creaţie a naturii, având o înălţime iniţială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertăţii a fost înălţată în mod artificial. În faţa lui se deschide Piaţa Constituţiei (loc de desfăşurare pentru spectacole, defilări, sărbătoriri) din care porneşte apoi Bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului), pe care Ceauşescu l-a dorit mai lat decât Champs Elysees. Întreaga arteră este presărată cu diverse fântâni, bogat ornamentat şi al căror nivel estetic a atras numeroase controverse.
STRUCTURĂ, DIMENSIUNI
Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984. Anca Petrescu, arhitectul-şef al proiectului, a condus o echipă de 200 de arhitecţi şi 20.000 de oameni care au lucrat la ridicarea clădirii. Pe verticală se disting trei registre, care corespund totodată unor zone funcţionale distincte. În formă de piramidă fără vârf (au fost probate câteva cupole, idee la care s-a renunţat), palatul are aproximativ 1.000 de încăperi, dintre care 440 de birouri