Unii copii adoră zilelepetrecute la ţară, alţii, de dragul noilor tehnologii, rămân acasă. În cele trei luni de vară, părinţii îşi trimit copiii într-o vacanţă departe de aglomeraţie, în general la bunici, ca să se bucure de natură. Dar ce faci când bunicii stau şi ei la oraş?

Iris Grigoraş (6 ani) merge în fiecare vară la bunicii ei, în Bucovina, la 10 kilometri de Vatra Dornei. Îi place foarte mult acolo pentru că se bucură „de libertate". Face „terapie cu trifoi" în aer liber (baie cu apă în care pune trifoi), merge în grădină ca să culeagă fructe şi să facă „proviziile pentru toamnă", se joacă oricât cu animalele.

Citiţi şi:

Tabără de o lună pentru trei sute de copii

Tabere gratuite pentru persoanele cu dizabilităţi

„Acolo mă trezesc dis-de-dimineaţă, mă duc la animăluţe şi anul ăsta mă duc cu bicul (aşa îi spune ea bunicului, n.r.) la cele două bazine cu peşti, unde îmi pregăteşte undiţa ca să pescuiesc. Au şi doi mieluşei, iepuri, găini, cocoşi. Am mai multă libertate decât aici şi acolo nu ­este aşa de cald. Este mai răcoros şi mă simt mai bine", spune Iris, vorbind deja ca un om mare.

La bunici, Iris se întâlneşte şi cu alţi copii - verişoara ei, Dalina, şi Sergiu, fratele ei, dar şi cu o altă prietenă. Adună plante medicinale, urcă pe ­deal şi culeg afine, fragi şi zmeură, toate bunătăţile naturii pe care la oraş nu le prea găseşti. „Mai mănânc coacăze negre, coacăze roşii şi culeg din pădure ciupercuţe, care se numesc hribi", adaugă Iris.

Tehnologia concurează verdeaţa

Raluca Grigoraş, mama fetiţei, explică de ce o trimite pe cea mică în fiecare vară la părinţii ei: „Este o zonă foarte frumoasă, este foarte mult aer curat faţă de Bucureşti. Fata se încarcă de energie. Aici, Iris are un program bine stabilit şi nu beneficiază de libertatea pe care şi-o doreşte, iar vara e greu cu un copil în Buc