Sa fii profesor la tara, mai ales intr-un sat de la marginea judetului, nu a fost nicicind o bucurie pentru proaspetii absolventi. Cu atit mai putin pentru dascalii cu experienta. Naveta grea si bani putini. Destule motive ca sa te gindesti de doua ori inainte de a preda, de pilda, la scoala din Madirjac. "Cine mai vine aici, in fundul lumii?", se intreaba profesorul Vasile Pavel, titular la scoala din localitate, de peste 30 de ani. In timp, si numarul elevilor a scazut, astfel ca nici nu mai este nevoie de prea multi profesori la Madirjac, comuna situata la 40 kilometri de Iasi. Asa au ajuns profesorii de aici sa predea si cite patru discipline ca sa-si poata face norma. Cazul lor nu este insa singular. Astfel de situatii se intilnesc in mai toate satele din judet. In 36 de ani de cariera, profesorul Vasile Pavel a vazut multi tineri incercindu-si norocul la Madirjac. Disperarea, poate, i-a adus sa predea la scoala cu clase de gimnaziu din comuna. "Mai mult de un an insa nu au rezistat", continua profesorul. Oricita bunavointa ar avea, un dascal care locuieste in Iasi nu ar reusi sa se opreasca la scoala din Madirjac. Este la peste 40 de kilometri departare de Iasi, iar posbilitatile de naveta sint aproape nule. Exista un singur autobuz, cu o singura cursa: Madirjac - Iasi, in fiecare zi, la ora 17.30 si face aproape doua ore pina in oras. Biletul costa 60.000 de lei, astfel ca intr-o luna cheltuielile unui dascal ar ajunge la peste 1,5 milioane de lei. "Anul trecut au venit doi profesori suplinitori, la istorie si geografie. Cum au venit, tot asa au plecat. Au vazut cit de grea e naveta si dupa un an s-au mutat la alta scoala, mai aproape de casa", povesteste profesorul Pavel. Acesta il da exemplu chiar pe fiul lui, Claudiu Pavel. A predat un timp chimia in localitate, iar de sase ani este asistent universitar la "Cuza". "Daca iesim la pensie noi, profesorii care