Asadar, la 1 ianuarie 2007 se vor auzi pocnetele dopurilor de sampanie pentru alaturarea Romaniei la clubul elitist UE. Mai putin se stie ca orasul Sulina, supranumit si Europolis (oras-stat), a gazduit din 1856 primul for cu mandat european - Comisia Europeana a Dunarii (CED), punandu-se de acord interesele europene - politice, militare si economice - la Gurile Dunarii. A fost primul parteneriat european de colaborare, respect si pace care avea sa devina si cel mai stabil (pana in 1939). Daca CED a reusit sa functioneze 83 de ani prin atatea schimbari de puteri si conflicte militare, asta s-a intamplat datorita ratiunii si geniului celor care au infiintat o asemenea comisie, asa cum avea sa se intample in anii '50, cand s-au pus bazele UE. Sulina a fost, asadar, o punte intre Occident si Orient, o comunitate unica si solidara, locul unde s-au transgresat frontierele, devenind un "continent" al armoniei umane, atat de tolerant incat cimitirul numeroaselor natii a acceptat si mormintele unor pirati (cimitirul ar putea intra in patrimoniul european). Europolis era o urbe aristocratica, cu o densitate enorma pe metrul patrat de eurocrati, inalti functionari care activau la cele zece consulate, la CED, in banci, la casele de comert si cele opt agentii ale marilor companii europene de navigatie. Locuitorii Europolisului se purtau ca cetateni pasnici ai lumii. Exista o solidaritate intre autoritati, marinari si multimea de natii, se inchegau prietenii dincolo de nationalitate, locuitorii erau poligloti, copiii invatau limba partenerilor de joaca. Un adevarat laborator al dialogului intercultural. Un caz unic de unitate in diversitate. Viata economica a orasului care gazduia CED, bunicul UE, era intensa - 70 de mici intreprinderi, uzina electrica, uzina de apa (la inceput au fost morile de vant construite din resturi de corabii). Comertul era infloritor la confluenta c