Un articol publicat la inceputul lunii februarie in ziarul italian Il Riformista a starnit proteste in mediile filoromane din Italia. Articolul, semnat de Lucetta Scaraffia, prezinta o Romanie in culori mai mult decat sumbre, in contextul deteriorarii imaginii romanilor din Italia.
Publicam in continuare fragmente din articolul controversat, impreuna cu o scrisoare adresata directorului cotidianului Il Riformista de catre profesorul Giovanni Casadio.
In acelasi context, publicam si o scrisoare deschisa adresata autoritatilor romane si italiene de catre Horia Corneliu Cicortas si Giovanni Falsone,
in care este dezvaluita discriminarea asociatiilor italiene care se ocupa de drepturile romanilor.
Nu, nu sunt linistitoare chipurile tinerilor romani violatori si te fac sa-ti vina cheful sa tragi concluzii periculoase, de exemplu, sa te gandesti ca toti romanii sunt niste potentiali agresori. Chiar daca noi toti, de-acum, am cunoscut romani pasnici si muncitori, persoane cumsecade care îndura cu demnitate si speranta situatia lor grea de emigranti. Dar ochii lor te fac sa întelegi multe lucruri: în ei am gasit vidul, raceala, saracia în plan uman pe care le-am simtit într-o recenta calatorie în Romania. Nu ca ar fi vorba despre o tara urata sau despre o tara lipsita de marturii artistice de pret: alta e problema si priveste atmosfera de ansamblu care se respira acolo, o atmosfera de dezumanizare.
Desigur, saracia este mare si evidenta, dar nu seamana cu saracia calda si vie din lumea a treia, unde viata si culorile demonstreaza vointa de a exista si de a spera în ciuda a toate. Ceea ce uimeste este absenta spiritului vital, vointa de a actiona si de a înfrumuseta lumea: desi era luna mai, n-am vazut nicio floare în pamantul care înconjoara casutele însirate de-a lungul drumului în multe regiuni ale tarii, nu am simtit nici macar o data