Grupul de discutie are un rol important in formarea individului: o institutie a reflexiei, un spatiu de elaborare, un exercitiu social, un mediu de regasire si definire, o aventura impartasita cu altii, un antidot... Dar cel mai important rol al sau e acela de a repara o fractura identitara. Un coleg mai tinar, condei subtire, imi spunea cu citeva zile in urma ca urmareste cu interes rubrica aceasta a mea, dar ca i-au placut mai mult insemnarile despre locuri si oameni. Fiul meu, venit sa ne vada intr-o scurta vacanta, imi sugereaza si el sa ma limitez la oamenii interesanti pe care i-am cunoscut, unii din familia noastra, deosebit de pitoresti. Se referea indeosebi la mosul nostru Costica, om deosebit de talentat, cu studii multe, care nu voia sa se angajeze nicaieri si astepta americanii. La mos Costica se intilneau "reactionarii" satului, niste amariti de "mijlocasi", nici macar chiaburi; grupul voia sa afle de la dom' Costica: "Cind vin"? Era o sursa credibila, asculta "Vocea Americii" la un aparat cu baterii multe, care hiriia fara rusine. Si era si invatat, avea mai multe studii superioare decit toti "profesorii" fabricati din invatatori, la scoala din sat. Ii consola cam asa: "primavara asta nu pot veni, a fost iarna grea, e noroi mare (la Mindresti e un pamint clisos, bun pentru agricultura) si nu pot intra aici la noi cu tancurile lor grele". Iar ei il credeau. Voiau sa creada, aveau nevoie sa creada, de fapt. Reuniunile acestea periodice ii sustineau, le dadeau oarece sperante. Traian Herseni a fost un colaborator apropiat al lui Dimitrie Gusti, a facut cinci sau sase ani de puscarie politica, apoi a fost angajat de Mihai Ralea la Institutul de psihologie al Academiei, unde a glisat spre psihologie sociala. A scris dupa aceea mult, carti de psihologie sociala si sociologia culturii, dar n-a mai fost primit la Universitate. Deschisese la Combinatul Chimic di