Ca Sarbatorile au devenit adevarate festivaluri ale consumului, ca burta este vedeta lor absoluta, nu mai este nicio noutate, iar Pastele nu face exceptie.
Este o realitate a mediului urban care a pierdut in mod dramatic legatura cu sacrul. Postul e trendy, caritatea, cat mai mediatizata, se poarta si e o investitie profitabila in imagine, iar mersul la Inviere a devenit un eveniment monden.
Aglomeratia aceea infernala de oameni, care se duc sa ia lumina fara pic de smerenie, la fel cum s-ar duce la discoteca, ucide in mare masura emotia si misterul. Chiar unele slujbe de Inviere au capatat un aspect chicios, de show religios cu reflectoare si efecte speciale (slujba de pe Malul Marii conduce detasat acest pluton).
In mediul rural, Sarbatorile au ramas mai curate. Sunt mai putin spurcate de consumismul dement si goana dupa distractie, dar si acolo lucrurile incep sa se mai strice.
Pana la urma, ce e rau in toata aceasta evolutie nu este denaturarea sarbatorii in sine. In fond "pagubitii" de frumusetea ei sunt chiar cei care nu o stiu respecta. Consecintele nu sunt insa individuale.
Cel mai rau este ca prin diminuarea pana la anihilare a dimensiunii spirituale a sarbatorii, se pierde chiar efectul ei asupra mentalitatilor si a vietii noastre de-a lungul intregului an.
Invierea nu se intampla, in primul rand, nici la biserica, nici in strada cu lumanarea in mana, nici la masa de Paste. Invierea se intampla sau esueaza in fiecare dintre noi.
Nu numai Isus invie in fiecare an, ci fiecare dintre noi avem ocazia sa renastem spiritual in fiecare an, sa o luam pe alta cale.
Pastele si Postul ce-l precede ar trebui sa fie ocazia marilor impacari, cu altii, cu sine, cu Dumnezeu, ocazia unei meditatii profunde si, de aici, a unei intelegeri mai profunde a marilor adevaruri.
@N_
