Când am poposit în Kuweit, la aeroport, apoi pe drumul până la hotel şi ulterior la reşedinţa emirului, am observat că totul era construit conform unei alinieri clare, a edificiilor de tip european, la exigenţele climei locale, dominată de temperatura toridă a deşertului. Nici ţipenie de om. Doar rare maşini, de provenienţă occidentală, cu geamuri fumurii, treceau în goană, pe o şosea impecabilă.

Cu ocazia celei de-a 52-a aniversări a Zilei Naţionale şi a celei de-a 22-a sărbătoriri a Zilei Eliberării Statului Kuweit, ambasadorul acestei ţări în România, Fahad H. Sh. Al Metairi a oferit o recepţie la Hotelul Marriott.

Evenimentul a avut drept elemente inedite atât prezenţa unor copii kuweitieni, echipaţi în portul naţional, cât şi deschiderea ceremonialului – într-o engleză impecabilă - de fiica ambasadorului, care, după ce a adresat un cuvânt de bun venit oaspeţilor şi-a invitat tatăl la microfon. Acesta a făcut o trecere în revistă a reperelor istorice relevante pentru devenirea naţională şi a punctat importanţa separaţiei puterilor în statul Kuweit.

Ziua Eliberării se sărbătoreşte, în fiecare an, pe 26 februarie, reamintind bucuria din anul 1991, cea a eliberării Kuweitului de către forţa multinaţională, condusă de SUA, care a pus astfel capăt ocupaţiei acestui stat, de către trupele irakiene. O zi în care sunt onoraţi atât cei ce au căzut la datorie, în lupta cu armata irakiană invadatoare, cât şi cei ce au cunoscut opresiunea din închisorile unde au fost trimişi ca prizonieri de război.

Concomitent se aniversează şi Ziua Independenţei, aceea faţă de Marea Britanie, obţinută în 1961.

Kuweit s-a bucurat o vreme de statutul unui oraş autonom în Imperiul Otoman – deşi istoricii kuweitieni insistă că ţara lor nu au fost niciodată parte a Imperiului Otoman -, iar în 1899 a optat pentru protecţia navală britanică. Marea Bri