E o performanta in crestinismul tuturor timpurilor sa dai jos o biserica inainte de a-i pune piatra de temelie. Pe noi, romanii, ne paste si acest record. S-au strans unii - nu multi, dar bine E o performanta in crestinismul tuturor timpurilor sa dai jos o biserica inainte de a-i pune piatra de temelie. Pe noi, romanii, ne paste si acest record. S-au strans unii - nu multi, dar bine dirijati - si agita picamerele argumentatiei, tarnacoapele mintii lor, invart baroasele unui ecologism dubios intr-o Capitala a gunoaielor. Cativa se dau cu capul de bazaltul rosu al Mausoleului din Parcul Carol si, zicand ca respecta istoria, se inchina la moastele criminalilor care au instalat comunismul in Romania. Nimic n-ar precupeti, nici un scuipat daca el foloseste la stingerea unei faclii care a dainuit o suta de ani: ideea ridicarii unei catedrale a ortodoxiei romanesti pe Dealul Filaretului. Discursul lor este, in isteria lui fariseica, tras la sapirograf: nu suntem contra Bisericii (ca nu da bine), credem in Dumnezeu (ca se poarta), n-avem nimic cu aceasta idee frumoasa si generoasa, dar nu mai sunt locuri aici, pe pamantul Bucurestilor. Daca s-ar construi sfantul lacas cu fundatia in cer, unde e intravilan berechet si pe gratis, unde nu ineaca in fumul smirnei si al tamaiei populatia venita in parc sa respire aer curat - atunci initiativa e buna, chiar necesara. O asociatie ce-si zice "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta" se teme ca va fi defrisat parcul, ca oamenii veniti in procesiune la marile sarbatori vor strivi panselutele. Patriarhia a comunicat ca nu va fi doborat nici un copac, dar nu asta era raspunsul pe care-l asteptau ecologistii de la "Solidaritatea pentru libertatea...". Chiar daca parcului nu i se va clinti nici o frunza (suprafata santierului va avea in jur de 9.000 de metri patrati, deci 20 la suta din cele 5 hectare redobandite de Biserica, iar in