In ultimii 3 ani, guvernul autoritar al lui Viktor Orban a ridicat semne de intrebare si nelinisti in UE din punct de vedere al normelor democratice, de la controlul media la noua constitutie, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Insa, in paralel, Orban a avut si o agenda economica extrem de revolutionara cu note de nationalism: de la banci la fonduri de pensii si pana la companii de telefonie mobila sau producatori si importatori de bomboane.
Pe scurt, planul a fost acesta:
lovit in importatori (deci in producatorii altor tari, majoritatea multinationale din UE) prin cresterea taxelor pe consum, inclusiv TVA la 27% si in alte taxe si accize (pe telefonie, pe zahar, pe continut de sare in alimente, etc)lovit in multinationale, mai ales in banci prin impunerea de pierderi imense bancilor (majoritar straine) si fondurilor private de pensiilovit in multinationale si in alte domenii prin majorari de alte impozite (de ex. in domeniul mass-media controlat de firme straine)
In paralel a crescut competitivitatea:
a redus impozite pe muncaa devalorizat forintul si il tine pe o panta descendentaPe termen scurt se poate considera ca planul lui Viktor Orban a fost un succes: a stabilizat datoria publica a Ungariei iar balanta comerciala este in activ. In plus, in ciuda taxelor ridicate, a lovit mai degraba in firme straine, astfel incat a durut mai putin la buzunarul maghiarilor de rand.
Intrebarea pe termen mediu si lung este daca va reusi sa atraga investitii straine (caci capital maghiar nu prea este) pentru noi investitii necesare cresterii economice si daca va putea evita recesiunea atunci cand actualele capacitati de productie vor ajunge la sfarsitul vietii economice. In plus, ramane de vazut daca vor reusi sa mai atraga fonduri straine in banci pentru credite pentru cetateni si firme maghiare. Datoria publica a Ungariei la 80%
