Cel mai apropiat i-a fost Franz Joseph, imparat al Austriei timp de 68 de ani. Imparat adus de Revolutia din 1848, respectiv de reactia contra acesteia. Deci cu mult inaintea venirii tanarului locotenent print de Hohenzolern pe tronul Romaniei (1866).
In ciuda diferentei de varsta, relatia dintre cei doi s-a derulat, cum ar zice diplomatii, in termeni mai mult decat agreabili. Se vedeau in fiecare an, de obicei la Viena, la hotelul unde tragea Carol, iar serile la Palatul Schonnbrunn, la dineu. Sau se intalneau la Ischl, unde se retragea Franz Joseph vara. In 1896 s-au vazut la Bucuresti si la Sinaia, in timpul vizitei pe care Habsburgul o face Hohenzollernului (Franz Joseph se deplasa greu in alte tari, iar din 1904 deloc. Vizita oficiala in Romania parea un favor facut lui Carol).
O simpatie reciproca sustine relatia aceasta suverana. Cei doi se asemanau in multe. Inainte de toate, in respectul fata de datoria de suveran si in comportamentul fata de altii. In fiecare dimineata, Franz Joseph isi citea programul pe ziua respectiva, pe care il urma cu neclintita exactitate. Era supremul birocrat al Imperiului si credea cu tarie ca orice se putea rezolva cu rezolutiile sale scrise (niciodata folosind cuvinte prescurtate, ci totdeauna un text corectat si corijat de el insusi, pe un ton distant, cuviincios, protocolar). Era si ajutat de o excelenta clasa de functionari, administratia imperiala fiind una dintre cele mai performante din Europa. Ceea ce, despre a sa, nu putea spune deloc suveranul Romaniei. Imparatul se scula dintr-un pat de campanie zilnic la 4 dimineata. Lua un pahar cu lapte si trei ore lucra la documentele de stat. La 07.30 incepeau intalnirile si audientele cu ministrii, generalii, demnitarii, functionarii... (Imperiul avea 11 natiuni). Pranzul, de regula, il lua singur, pe masa de lucru (carne de vita si bere bavareza). Intre 17.00 s