E ceva despre care nu se vorbeste aproape deloc in aceasta campanie lelctorala. Despre capacitatea administratiei centrale si locale din tara de a gestiona si de a duce la bun sfirsit proiecte. Am intrat in ultima saptamina de campanie pentru "locale". Si, desi se fac destule sondaje de opinie, putini, mult mai putini ca in trecut, se hazardeaza sa faca pronosticuri. Pentru ca erorile acestora au fost atit de mari in ultima vreme, inclusiv in ceea ce priveste estimarea prezentei la vot, incit a le lua prea mult in serios inseamna sa te imbeti cu apa rece. Sigur, in culisele organizatiilor principalelor partide politice se avanseaza tot felul de scoruri electorale, dar ele difera atit de mult intre ele, incit par sa fie bune doar pentru imbarbatarea propriilor echipe de activisti. Daca in privinta rezultatelor domneste multa confuzie, avem totusi si citeva certitudini. Una e aceea ca asistam la cea mai costisitoare campanie electorala din 1990 incoace. Si, cel putin la Iasi, PNL bate toate recordurile in materie. Daca cu patru ani in urma liberalii se zbateau din greu sa acopere costurile de campanie, astazi, aflam din surse interne, banii au incetat sa mai fie o problema, asa ca toata lumea e relaxata. Semn ca viata la guvernare e mult mai dulce ca in opozitie. Accesul la resurse e relevant pina la urma si din alt punct de vedere. Se vede de la distanta ca singurele partide care conteaza in acest moment sint doar PD-L, PNL si PSD, plus, evident, partidele maghiare, in zonele lor traditionale. Ceilalti competitori sint aproape inexistenti. Fenomenul era deja vizibil la alegerile europarlamentare de la sfirsitul anului trecut, iar in 2008, dupa locale si mai ales dupa alegerile parlamentare din toamna, vom consemna disparitia mai multor partide din prim planul vietii noastre politice. Unul dintre ele va fi, cu siguranta, PRM, care, sa ne aducem aminte, obtinea, doar cu