● Jurnalul Naţional: Domnule Puric, ultima oară ne-am văzut înainte de sărbătorile de iarnă. De-atunci a dat viscolul, dumneavoastră aţi plecat în turneu prin ţară şi ţara a ieşit în stradă. Mai vine lumea la spectacole pe praful ăsta?
● Dan Puric: Se pot mobiliza oamenii şi în ciuda vremii, şi în ciuda vremurilor. Ignorând viscolul şi zăpada, lumea vine la spectacole, domnu' Ciutacu. Este o nevoie sufletească, nu una culturală. Suntem într-un proces de refacere sufletească. După ce joc, când vin oamenii la cabină, se foloseşte foarte rar expresia: "Felicitări, ati jucat bine". Nu, se foloseşte expresia: "Mi-aţi făcut o bucurie sufletească". Ceea ce simt e că oamenii receptează bucuria sufletească.
● O fi vreun soi de terapie pentru un popor suferind...
● Nici cuvântul terapie nu vreau să-l folosesc. E vorba de ocrotire. Ocrotesc rădăcina aceasta sufletească care mai pâlpâie în noi. De ce vin aceşti oameni? Joc de 10 ani şi am sentimentul că am debutat ieri. De ce reacţionează oamenii ca şi cum ar avea sute de ani de experienţă teatrală de genul acesta? De unde coeficientul acesta de inteligenţă nepoluată? Dramaturgul francez Sacha Guitry spunea că şi publicul trebuie să aibă talent. În România,publicul are talent. E un public rămas intact, care are alergie totală la mitocanizare. Pot să compar publicul din România cu cel din Asia, din toată Europa.
Ciclonul nu pleacă dacă nu bate fluturele din aripi
● Când nu merge la teatru, publicul ăsta mai iese şi-n stradă. Azi la Târgul Mureş, mâine-n Piaţa Universităţii, mai dă jos un guvern, mai pune un Arafat înapoi. Cum vă raportaţi la valul protestelor antiregim?
● N-am fost desprins deloc de fenomenul revoltelor. Cu ocazia asta, jucând în paralel Visul cu organizarea conferinţelor mele, am reuşit şi să intru în cartea de istorie.
● Pe aceeaşi pagină cu Andreea Esca?
