In noua Lege a educatiei nationale (cel putin in ultima forma cunoscuta) se prevede instituirea unui "cont pentru educatia permanenta", de care va beneficia fiecare copil, pentru sustinerea studiilor. Este constituit din 500 euro acordati de catre stat la nasterea copilului, la care parintii pot adauga 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii. Ideea suna bine, dar sa ne uitam la detalii.
La nivelul actual al salariului mediu brut (1.900 lei), impozitul respectiv reprezinta cam 2.370 lei anual. 2% din acestia, inmultiti cu 18 ani, reprezinta cam 850 lei, adica 200 euro (asta, daca parintele respectiv are un singur copil). Pentru un copil provenit dintr-o familie saraca, suma ar fi si mai mica, pana la urma nesemnificativa din punctul de vedere al asigurarii egalitatii de sanse (asta insemnand, de exemplu, sa-si poata plati taxele la o universitate particulara). In schimb, pentru unul ai caror parinti au castiguri substantiale, cei 2% se vor concretiza in multe mii de euro. Cu alte cuvinte, contul initiat prin actuala lege ar face ca saracii sa ramana dezavantajati in lupta pentru obtinerea unei educatii de calitate, iar bogatii sa dobandeasca avantaje suplimentare.
Nimeni insa nu a vorbit despre un efect colateral al prevederii in discutie. Anume, se pare (legea e ambigua, dar experienta ne spune ca administratia interpreteaza orice ambiguitate in defavoarea cetateanului) ca cei 2% din impozit pe care salariatul-parinte ii va aloca catre contul pentru educatie nu vor mai putea fi directionati, ca pana acum, catre organizatii nonprofit, unitatilor de cult si pentru acordarea de burse private.
Prevederea "2% pentru ONG" fiinteaza din 2005, adoptarea ei constituind la vremea respectiva o remarcabila reusita a societatii civile. Sumele colectate in baza ei au crescut an de an, o data cu cresterea gradului de informare a cetatenilor, ajung
