Se dedică dnei profesoare Mariana Cheroiu, care a făcut posibilă această dispută.

Potrivit ingenioasei şi totodată înfricoşătoarei dileme a spînzurătorii, pe care este invitat s-o dezlege şi Sancho Panza în romanul lui Cervantes, Don Quijote, toţi cei interesaţi să treacă peste un anumit pod, ca să-şi urmeze drumul între cele două jumătăţi ale aceleiaşi moşii, trebuie să facă mai întîi o declaraţie de intenţie. Mincinoşii urmînd să fie spînzuraţi. Încurcătura se produce atunci cînd unul dintre călători declară că trece podul spre a fi spînzurat. Rezultă de aici o dilemă pe care nimeni n-o poate rezolva. Cu excepţia lui Sancho Panza (era să spun: "cu excepţia dnei Mariana Cheroiu").

Mai puţin ingenios, dar aproape la fel de ameninţător ca spînzurătoarea lui Cervantes este şi pasajul cu care îşi încheie dl Ştefan Cazimir replica din nr. 35 al revistei România literară (4 septembrie 2009), intitulată "Liber-schimbismul şi tuberculoza", ca răspuns la articolul meu "Caragiale faţă cu liber-schimbismul" din România literară (nr. 33, 21 august 2009). Iată-l: "Disputa pe tema Două loturi poate continua un timp nedefinit, spre plictiseala cititorilor revistei, pînă cînd cel mai inteligent va ceda. Recunosc, cu toată modestia, că nu eu aş putea fi acela."

Ce să fac eu acuma cu adevărul meu? Să continui? Să mă opresc?

Cum nu mă aflu, slavă Domnului!, în situaţia bărbatului îndrăgostit de două femei, dar incapabil să decidă pe care dintre ele s-o aleagă sau, Doamne fereşte!, în postura simpaticului animal de povară şi de tracţiune (măgarul lui Buridan), rămas confuz la jumătatea distanţei dintre două porţii de fîn la fel de mari şi egal de apetisante, eu mărturisesc că nu sînt deloc atras de perspectiva pe care o întrevede dl Cazimir. Pentru că, între altele, n-am de gînd să pun la grea încercare răbdarea unor eventuali vi