Recunoaşterea de către URSS, în decembrie 1989, a existenţei Protocolului adiţional secret al Pactului sovieto-german din 23 august 1939, prin care Moscova şi Berlinul îşi împărţeau sferele de influenţă în Europa de Est, a avut efectul unei bombe cu efect întârziat asupra destinului URSS.

Acest lucru a lipsit de legitimitate aflarea în componenţa Uniunii Sovietice a teritoriilor incluse în 1939-1940, printre care Ţările Baltice şi Basarabia. Peste numai câteva luni, la 11 martie 1990, Lituania îşi declară independenţa faţă de Moscova, iar RSSM este prima care recunoaşte acest act. Pentru românii basarabeni recunoaşterea existenţei Protocolului secret a delegitimat aflarea în continuare în componenţa URSS şi a echivalat cu recunoaşterea faptului că regimul impus prin forţă, după iunie 1940 şi apoi după martie 1944, a fost unul de ocupaţie. Acest lucru a înclinat balanţa opiniei publice contra semnării unui nou tratat unional, pe care voia să-l impună Moscova în 1990-1991.

ARHIVELE COMUNISMULUI Competiţie şi reglări de conturi între liderii RSSM

COMISIA IAKOVLEV

În perioada postbelică, URSS nu a recunoscut existenţa unui protocol adiţional secret la tratatul încheiat cu Germania în 1939. Mai mult, Moscova a publicat în mai multe limbi de circulaţie internaţională broşuri în sute de mii de exemplare pe acest subiect, afirmând că existenţa acestuia ar fi o invenţie a propagandei burgheze şi a duşmanilor de moarte a comunismului. Conducătorii sovietici, de la Stalin la Gorbaciov inclusiv, au înţeles ce impact poate avea acest document asupra regimului sovietic. Dar adevărul iese, mai devreme sau mai târziu, la suprafaţă.

Pactul Ribbentrop-Molotov şi Protocolul secret a fost discutat şi condamnat la diferite întruniri ale Cenaclului „Mateevici" şi ale Frontului Popular din primăvara-vara anului 1989. Conducerea sovietică nu mai putea neglija ac