„Nu se poate ca o ţară întreagă să muncească pentru un singur om”, spune Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), o frază în care „ţara” este România, iar „omul” este Constantin Roibu, fostul director general al combinatului Oltchim. O concluzie la care Capital ajunsese încă de acum un an, când a început o campanie de presă pentru salvarea combinatului.

Cu mai puţin de două săptămâni înainte de privatizarea Oltchim, Constantin Roibu, care a condus combinatul timp de 20 de ani, şi-a dat demisia împreună cu alţi 15 directori din cadrul unităţii. Motivele invocate de aceştia sunt lipsa de dialog dintre Remus Vulpescu şi managementul Oltchim, ceea ce a condus la blocarea oricărei iniţiative de finanţare a activităţii, precum şi condiţionarea plăţii salariilor şi a asigurării capitalului de lucru la combinat cu înlocuirea managementului combinatului.

Citiţi şi: Directorul Oltchim, Constantin Roibu, a demisionat

„Motivaţiile lui Roibu sunt o nouă încercare a sa de a justifica prin alte persoane starea gravă în care se află combinatul. Oltchim se află în dificultate de cel puţin trei ani şi de atunci, susţinut de liderul de sindicat Diculoiu, Roibu s-a opus oricărei încercări de a scoate intreprinderea din această situaţie”, spune Vulpescu. Potrivit şefului OPSPI, singura soluţie pentru Oltchim era şi este privatizarea, însă altele ar fi fost condiţiile şi pentru statul român şi pentru salariaţi, dacă privatizarea avea loc mai demult. „Dacă privatizarea s-ar fi realizat în 2011 n-am fi avut niciun cost social. Această opoziţie disimulată a domnului Roibu la tot ceea ce a însemnat măsură de redresare a combinatului se explică prin aceea că redresarea presupunea ca el să nu mai conducă întreprinderea”, explică Vulpescu, pentru Capital, arătând că de fapt, agăţatul de scaun a lui Roi