In luna august, fierbinte cum stim, greierul canta linistit. Furnica in schimb muncea de zor, adunand boabe de grau ramase nearse pe miristile patriei de langa Autostrada Soarelui.
Intr-o zi, furnica, obosita, lua o pauza si se se adresa greierului:
- Ce faci acolo, nu vii sa aduni boabe?
- Eu? Toata lumea e in concediu. Nu ti-ar strica nici tie o pauza.
- Si ce faci? Canti? Dar la iarna ce vei face?
- Muzica e o arta nobila. Iar la iarna, daca se strica vremea, desi iernile sunt blande acum, o sa ma trag la clubul meu preferat si o sa joc bridge. Fii sigura ca o sa castig destul ca sa ma tina pana la primavara.
- Un lenes ca tine nu poate avea succes la bridge! hotari furnica.
- Zau? uite o dona pe care, daca o rezolvi, iti car eu o suta de graunte in hambar. Dar iti arat doar cartile de pe Nord-Sud. Ai de jucat 6 carale pe atac de Valet de cupa.
Furnica privi dona de mai sus, fireste doar axa verticala, si zise:
- Ce mare lucru? Am trei impasuri de facut, in culorile negre si in atu. Daca nu sta cel de atu, mai am inca doua si voi face acest joc.
- Gresit! scartai greierul. Apoi ii arata diagrama completa. Na, ca impasurile nu stau.
- Atunci nu se pot face sase carale!
- Dar daca iti arat ca se fac, imi duci, nu o suta, ci numai cinzeci de boabe acasa, ca sa fiu sigur ca nu mor de foame, daca prind distributii nefavorabile la iarna?
Furnica se invoi si greierul ii explica, precum un bun vecin, ca nu trebuie sa conteze pe impasuri. Iei prima cupa, tragi as de trefla si tai o trefla. Vii iar in mana pe cupa si mai tai o trefla. Tragi Riga de cupa pe care arunci o pica. Tragi si Asul de pica, nu mai ai pica sus, deci mai tai o pica in mana. Tai si ultima trefla si acum joci dama de caro pe care o lasi sa curga. Tine impasul? Foarte bine. Nu tine, si Vest ia mana? N-are decat sa rejoace caro!
