Una dintre cele mai mari gogomănii politico-mediatice de săptămîna trecută a fost ştirea că dl Victor Ciorbea s-a plîns la Internaţionala Creştin-Democrată de o presupusă intenţie a Guvernului de a scoate PNŢCD în afara legii. Un europarlamentar, dl Hans-Gert Pöttering, preşedintele grupului Partidului Popular European, s-a repezit să ridice problema sub cupola de la Strasbourg fără măcar să se informeze cum stau lucrurile: în plină epocă a globalizării şi a societăţii informaţionale, a citi (măcar) buletinele Mediafax ori Rompres pentru a vedea ce s-a întîmplat în vara asta la Bucureşti ar fi fost cît se poate de simplu, iar Parlamentul European, din cîte ştiu, e conectat la Internet. Trec peste frustrările dovedite de manifestarea "internaţională" a d-lui Ciorbea: sînt explicabile pentru un fost Primar General şi fost premier care se trezeşte că nu mai e nici măcar liderul unei jumătăţi de partid extraparlamentar. Problema este că aceste frustrări capătă acces la spaţiul public într-un mod mult prea lejer. Disputele interne din PNŢCD s-au bucurat de o intensă mediatizare, în stilul senzaţionalist şi zburdalnic al presei române. N-am numărat conferinţele de presă ale ţărăniştilor, dar în mod sigur în ultimele două luni au fost la fel de frecvente ca episoadele din "Vara ispitelor" (şi la fel de lipsite de conţinut); iar Victor Ciorbea a fost, în zilele "de vîrf" ale conflictului din PNŢCD, la fel de mediatizat ca premierul ori primarul Capitalei, deşi statutul său public nu-l îndreptăţea la o asemenea atenţie. De altfel, presa noastră acordă de multe ori spaţii consistente partidelor mici şi foarte mici, neobosite în a face conferinţe de presă, programe, strategii şi "alternative la actuala guvernare". Iar pe Tele 7abc dau adesea, cînd îmi fac norma zilnică de zapping, peste cîte un talk-show în care liderii unor partide care au luat 1-2 la sută din voturi "r