Viorel Spînu - numele lui nu vă spune nimic, iar dacă l-ați mai auzit, nu l-ați reținut. Nu e nici Adelina, Anamaria sau Bianca, vreuna dintre panaramele de care vuiește presa.
Este Polițistul Anului 2009 în Călărași, eroul de la Lehliu Gară, milițianu’, tablagiu’, gaboru’ sau cum o vrea lumea să-i mai zică. Iarna trecută, când gerul Bărăganului a prins în strânsoare aproape mortală un tren de călători, Viorel Spînu a fost cel care n-a mai răbdat să stea. În amorțeala generală, când nu se mișca Deszăpezirea, nu se mișca CFR-ul sau Comitetul pentru situații de urgență, polițistul de la Lehliu Gară a înfruntat viscolul și natura umană și a intrat în nămeți cale de kilometri, cu bătrânul Aro de serviciu. A deschis ușile înghețate ale trenului, a salvat călătorii suferinzi și a dus pe brațe copiii la căldură și loc sigur.
Polițistul Spînu este din comuna Dragalina, denumită după generalul Ioan Dragalina, erou al Armatei Române din Primul Război Mondial. În ranița sa duce doar bastonul de erou - un erou penalizat, ca orice bugetar român, cu 25% din salariu. Omul este disperat, mai disperat decât călătorii pe care i-a salvat astă-iarnă. A ajuns să trăiască pe datorie, cu o soție grav bolnavă și un copil de școală, iar la iarnă n-o să mai aibă lemne cu ce să facă focul.
De supărare, i-a spus șefului lui că o să se apuce de furat, AȘA CUM FAC ALȚII. Nu știm răspunsul superiorului, dar la cine s-o referi eroul nostru? La polițiști, la contrabandiști, la politicieni? Până intră „în rândul lumii“, eroul este hotărât să declare greva foamei. Polițistul Anului 2009 face foamea pe bune. Și nici Polițistul Anului 2010 nu se simte prea bine. Încă o specie pe cale de dispariție.
